În dermatocosmetică, produsele de curățare cu pH apropiat de cel fiziologic al pielii sunt adesea considerate o alegere mai blândă decât săpunurile alcaline. Această recomandare are o bază fiziologică: suprafața pielii prezintă în mod normal un mediu ușor acid, iar acest mediu contribuie la organizarea barierei epidermice, la activitatea enzimatică implicată în metabolismul lipidelor, la descuamarea controlată și la menținerea echilibrului microbiologic cutanat.Totuși, există o situație care poate părea contradictorie: o persoană folosește un cleanser cu pH 5–5,5, dar după spălare observă senzație de usturime, înțepături, roșeață, uscăciune sau o sensibilitate mai mare la aplicarea serurilor și cremelor.
De ce se întâmplă acest lucru?
Pentru că pH-ul reprezintă doar una dintre caracteristicile unei formule cosmetice. El nu descrie singur modul în care produsul interacționează cu stratul cornos.Un cleanser poate avea un pH apropiat de cel cutanat, dar să conțină surfactanți cu potențial iritant, să extragă o parte dintre lipidele de suprafață, să interacționeze cu proteinele corneocitelor sau să lase reziduuri care prelungesc contactul cu pielea.Prin urmare, toleranța cutanată nu poate fi evaluată exclusiv prin măsurarea pH-ului produsului.Această observație este susținută de cercetarea publicată de Hawkins și colaboratorii în 2021, care a analizat direct relația dintre pH-ul produselor de curățare și toleranța pielii. Autorii au arătat că anumite formule bazate predominant pe surfactanți anionici pot produce mai multă uscăciune și iritație chiar atunci când sunt formulate la un pH apropiat de cel al pielii.
Concluzia este importantă: un pH fiziologic nu garantează automat un produs blând.
1. Ce înseamnă, din punct de vedere fiziologic, pH-ul pielii?
Suprafața pielii sănătoase prezintă, în general, un pH ușor acid. Valorile diferă în funcție de regiunea anatomică, vârstă, sex, transpirație, secreția sebacee, temperatură, umiditate și condițiile de măsurare.Stratul cornos are frecvent valori situate aproximativ între 4,1 și 5,8, deși nu există o singură valoare universală pentru toate persoanele și toate regiunile corpului.Acest mediu acid este cunoscut și sub denumirea de acid mantle sau manta acidă.
Rolurile sale biologice sunt multiple:
- contribuie la funcționarea enzimelor implicate în procesarea lipidelor epidermice;
- participă la organizarea matricei lipidice dintre corneocite;
- influențează activitatea proteazelor implicate în descuamare;
- contribuie la menținerea funcției de barieră;
- influențează interacțiunile dintre piele și microorganismele rezidente;
- participă la reglarea proceselor de diferențiere epidermică.
Un aspect esențial este că pH-ul nu reprezintă doar o valoare chimică măsurabilă la suprafața pielii. El este un factor de reglare a unor procese biologice.De exemplu, enzimele implicate în formarea și procesarea ceramidelor au cerințe specifice de pH. Modificarea mediului acid poate influența activitatea acestora și, implicit, capacitatea epidermului de a menține o matrice lipidică organizată.Prin urmare, menținerea unui pH cutanat adecvat este importantă pentru homeostazia barierei.
2. De ce pH-ul unui produs nu este suficient pentru a-i determina toleranța?
Un produs cosmetic este un sistem complex. Nu conține doar apă și un agent de curățare, ci poate include:
- unul sau mai mulți surfactanți;
- agenți de îngroșare;
- umectanți;
- solubilizanți;
- conservanți;
- parfumuri;
- agenți chelatori;
- polimeri;
- lipide;
- agenți de condiționare;
- ingrediente cu rol de stabilizare și reglare a formulei.
Fiecare componentă poate influența interacțiunea produsului cu pielea.În cazul unui cleanser, surfactanții sunt principalii responsabili pentru îndepărtarea sebumului, a particulelor de murdărie, a reziduurilor cosmetice și a altor substanțe de pe suprafața cutanată.Problema apare atunci când interacțiunea lor cu stratul cornos depășește ceea ce este necesar pentru curățare.Un surfactant poate interacționa cu proteinele corneocitelor, poate modifica organizarea lipidelor și poate favoriza îndepărtarea unor componente ale filmului hidrolipidic.Aceste interacțiuni nu sunt determinate exclusiv de pH.Contează structura chimică a surfactantului, sarcina electrică, concentrația, combinația cu alți surfactanți, caracteristicile formulei și timpul de contact.Așadar, două produse cu același pH pot avea comportamente foarte diferite asupra barierei cutanate.
3. Surfactanții: mecanismul principal prin care curățarea poate deveni iritantă
Surfactanții sunt molecule amfifile, adică au o regiune hidrofilă, cu afinitate pentru apă, și una lipofilă, cu afinitate pentru grăsimi.Această structură le permite să reducă tensiunea superficială și să faciliteze dispersarea și îndepărtarea substanțelor lipofile.În timpul curățării, surfactanții interacționează cu sebumul și impuritățile, dar pot interacționa și cu structurile biologice ale stratului cornos.
Principalele categorii sunt:
Surfactanți anionici
Au o sarcină electrică negativă și sunt utilizați frecvent datorită capacității bune de curățare și spumare.Unii surfactanți anionici pot interacționa puternic cu proteinele stratului cornos. Intensitatea efectului depinde de structura moleculei și de formula finală.Un exemplu frecvent discutat în literatura dermatologică este sodium lauryl sulfate (SLS), utilizat și ca agent de referință în anumite modele experimentale de iritație.
Surfactanți amfoteri
Pot prezenta comportament diferit în funcție de pH și de mediul chimic.Cocamidopropyl betaine este un exemplu cunoscut. Este utilizat frecvent în formule de curățare, inclusiv în combinație cu surfactanți anionici.Toleranța depinde de formula completă, iar anumite persoane pot dezvolta dermatită alergică de contact la cocamidopropyl betaine sau la impurități asociate procesului de fabricație.
Surfactanți neionici
Nu au o sarcină electrică formală în condițiile obișnuite de utilizare și sunt utilizați în numeroase formule de curățare.În general, unele familii de surfactanți neionici pot avea interacțiuni mai reduse cu proteinele cutanate, însă nu se poate afirma că toți sunt automat non-iritanți.
Surfactanți cationici
Au o sarcină electrică pozitivă și sunt utilizați mai ales în produse de condiționare și în anumite formulări specializate.Pot interacționa cu suprafețele biologice încărcate negativ, iar toleranța lor depinde de structura și concentrația ingredientului.Important: clasificarea chimică nu permite, singură, stabilirea toleranței unui produs. Contează formula completă și testarea produsului finit.
4. Cum poate un cleanser să afecteze proteinele stratului cornos?
Stratul cornos este alcătuit din corneocite încorporate într-o matrice extracelulară bogată în lipide.Corneocitele conțin în principal keratină și alte componente proteice care contribuie la rezistența mecanică și la funcția de barieră.Surfactanții pot interacționa cu aceste proteine prin mecanisme fizico-chimice.În anumite condiții, moleculele de surfactant se pot lega de structurile proteice, pot modifica interacțiunile dintre componentele lor și pot favoriza modificări conformaționale.Aceste procese sunt importante deoarece integritatea corneocitelor și organizarea lor contribuie la limitarea pierderii transepidermice de apă.Dacă interacțiunea este suficient de intensă sau repetată, pielea poate deveni mai vulnerabilă la factori externi.
Consecințele posibile includ:
- creșterea senzației de uscăciune;
- senzație de piele care „ține”;
- reducerea confortului cutanat;
- apariția eritemului;
- creșterea sensibilității la alte ingrediente;
- accentuarea pruritului la persoanele susceptibile.
Un aspect important este că modificările pot apărea înainte ca persoana să observe o descuamare evidentă sau o uscăciune severă.Cu alte cuvinte, absența unei senzații intense de uscăciune nu demonstrează că interacțiunea dintre produs și barieră este complet lipsită de efecte.
5. Lipidele epidermice: de ce curățarea excesivă poate afecta bariera
Matricea lipidică a stratului cornos este esențială pentru funcția de barieră.
Principalele clase lipidice sunt:
- ceramidele;
- colesterolul;
- acizii grași liberi.
Acestea formează structuri organizate între corneocite și contribuie la limitarea pierderii transepidermice de apă.În timpul curățării, surfactanții pot solubiliza sebumul și pot interacționa și cu lipidele de la nivelul stratului cornos.Trebuie făcută o distincție importantă: sebumul de la suprafață și lipidele structurale ale barierei epidermice nu sunt același lucru.Îndepărtarea sebumului în exces poate fi un obiectiv legitim al curățării. Îndepărtarea sau reorganizarea nedorită a lipidelor structurale poate însă compromite funcția de barieră.Dacă matricea lipidică este afectată, permeabilitatea stratului cornos poate crește, iar pierderea transepidermică de apă poate deveni mai mare.Acest fenomen este unul dintre mecanismele prin care curățarea agresivă poate contribui la uscăciune și reactivitate.
6. Paradoxul pH-ului: de ce un produs cu pH 5,5 poate irita mai mult decât unul cu pH neutru?
Aceasta este una dintre cele mai interesante observații din literatura de specialitate.În mod intuitiv, am putea presupune că un produs cu pH 5,5 este întotdeauna mai blând decât unul cu pH 7.Totuși, pH-ul nu acționează independent de surfactanți.Studiul publicat de Hawkins, Dasgupta și Ananthapadmanabhan în 2021, intitulat Role of pH in skin cleansing, a analizat dacă produsele formulate la pH-ul pielii sunt în mod automat mai blânde.Cercetătorii au utilizat teste clinice de tip Forearm Controlled Application Test (FCAT), comparând sisteme de curățare cu pH diferit.În cadrul cercetării au fost analizate inclusiv formule identice ca structură, dar cu pH diferit.Rezultatele au arătat că anumite sisteme bazate predominant pe surfactanți anionici, formulate la un pH apropiat de cel cutanat, au produs mai multă uscăciune și iritație decât variantele cu pH neutru.Autorii au discutat posibilitatea ca, în condiții de pH mai acid, interacțiunea electrostatică dintre surfactanții anionici și stratul cornos să fie mai intensă.Această observație nu înseamnă că produsele cu pH neutru sunt, în general, mai bune decât cele cu pH acid.Înseamnă că efectul pH-ului trebuie interpretat împreună cu natura surfactanților și cu restul formulei.Un produs cu pH 5,5 poate fi bine tolerat, iar altul cu același pH poate fi iritant.Prin urmare, afirmația „pH fiziologic = produs blând” este o simplificare care nu reflectă complexitatea interacțiunilor dintre formulă și piele.
7. De ce pielea poate ustura după spălare?
Senzația de usturime după curățare poate avea mai multe explicații.
7.1. Creșterea permeabilității stratului cornos
Dacă structura barierei este afectată, anumite substanțe aplicate ulterior pot pătrunde sau pot interacționa cu terminațiile nervoase cutanate într-un mod diferit.Ingrediente care anterior erau bine tolerate pot produce temporar senzații de înțepături sau arsură.
7.2. Activarea mecanismelor senzoriale
Pielea este un organ senzorial complex. Terminațiile nervoase cutanate detectează stimuli mecanici, termici și chimici.În condiții de inflamație sau iritație, pragul de răspuns la anumiți stimuli poate scădea.Canalele ionice implicate în detectarea stimulilor, inclusiv membri ai familiei TRP, au fost studiate în relație cu senzațiile de arsură, căldură, prurit și durere.TRPV1, de exemplu, este implicat în detectarea unor stimuli termici și chimici și poate participa la senzațiile de arsură.Totuși, nu trebuie presupus că fiecare episod de usturime după spălare este produs direct de activarea unui anumit receptor. Senzația este rezultatul unor mecanisme complexe, care pot include bariera cutanată, inflamația și sensibilitatea neuronală.
7.3. Expunerea terminațiilor nervoase la stimuli externi
Atunci când bariera este compromisă, pielea poate deveni mai vulnerabilă la stimuli care în mod normal sunt tolerați.Aceasta poate explica de ce o cremă hidratantă, un ser sau chiar apa pot produce temporar senzații neplăcute după o curățare agresivă.
7.4. Inflamația subclinică
Iritația nu se manifestă întotdeauna printr-o roșeață evidentă.Pot exista modificări funcționale și răspunsuri inflamatorii discrete, care nu sunt imediat vizibile, dar care contribuie la senzația de disconfort.
8. De ce apa și temperatura pot contribui la reactivitate?
Nu doar formula cleanserului contează.Apa, temperatura și durata spălării pot influența răspunsul cutanat.Apa poate modifica temporar hidratarea stratului cornos și pH-ul de suprafață. Spălarea repetată poate contribui la îndepărtarea unor componente ale filmului de suprafață.Apa foarte caldă poate accentua disconfortul și poate favoriza îndepărtarea lipidelor de suprafață.De asemenea, frecarea mecanică repetată cu mâinile, bureții, perii sau dischetele poate adăuga un stres mecanic peste interacțiunea chimică produsă de surfactanți.Prin urmare, un cleanser relativ bine formulat poate deveni mai puțin bine tolerat dacă este utilizat în cantitate mare, pentru o perioadă prea lungă sau în combinație cu apă foarte caldă și frecare intensă.
9. Timpul de contact și capacitatea de clătire
Un alt factor important este timpul în care produsul rămâne în contact cu pielea.În general, un produs de curățare este conceput pentru utilizare scurtă și îndepărtare prin clătire.Dacă este menținut pe piele mai mult decât este necesar, expunerea la surfactanți și la celelalte ingrediente poate crește.Contează și capacitatea formulei de a fi îndepărtată prin clătire.Unele formule pot lăsa mai multe reziduuri decât altele. Reziduurile pot prelungi contactul dintre anumite ingrediente și stratul cornos.Acest lucru nu înseamnă că orice urmă de produs este nocivă, ci că formularea și proprietățile de clătire fac parte din evaluarea toleranței unui cleanser.
10. Pielea deja sensibilizată: de ce aceeași formulă poate fi tolerată diferit?
Un cleanser nu interacționează cu o suprafață cutanată identică la toate persoanele.Starea inițială a barierei este esențială.
Pielea poate avea o vulnerabilitate crescută în contexte precum:
- dermatita atopică;
- rozaceea;
- dermatita iritativă de contact;
- dermatita alergică de contact;
- xerodermia;
- utilizarea frecventă a retinoizilor;
- utilizarea acizilor exfolianți;
- procedurile dermatologice recente;
- expunerea repetată la detergenți;
- spălarea excesivă;
- condițiile de mediu cu umiditate redusă.
În aceste situații, toleranța la surfactanți poate fi diferită.Un produs acceptat de o persoană cu barieră cutanată intactă poate provoca usturime unei persoane cu piele deja iritată sau cu funcție de barieră compromisă.Acest lucru nu demonstrează automat că produsul este alergizant sau că are un pH nepotrivit.Poate indica pur și simplu faptul că pielea nu tolerează în acel moment nivelul de stres chimic și mecanic asociat curățării.
11. Iritație sau alergie? Două mecanisme diferite
Este important să diferențiem dermatita iritativă de contact de dermatita alergică de contact.Dermatita iritativă de contact apare prin afectarea directă a pielii de către un agent iritant. Nu presupune un mecanism imunologic alergic specific.Poate fi favorizată de concentrația ingredientului, durata expunerii, frecvența utilizării și vulnerabilitatea barierei.
Manifestările pot include:
- usturime;
- senzație de arsură;
- eritem;
- uscăciune;
- descuamare;
- fisuri;
- prurit.
Dermatita alergică de contact este o reacție imunologică de hipersensibilitate de tip IV, care apare la persoane sensibilizate anterior la o anumită substanță.În produsele de curățare, pot fi implicate anumite parfumuri, conservanți, ingrediente botanice sau alte componente ale formulei.Manifestările pot include eritem, prurit, edem și uneori vezicule.O persoană care prezintă usturime imediat după spălare nu are automat o alergie la cleanser.Dacă reacția persistă, se agravează sau reapare constant, evaluarea dermatologică poate fi necesară. În cazurile suspecte de alergie, medicul dermatolog poate recomanda teste epicutanate (patch testing).
12. Ce se întâmplă cu pH-ul pielii după curățare?
pH-ul produsului și pH-ul pielii după utilizare sunt două lucruri diferite.Chiar dacă un produs are pH 5,5, acest lucru nu înseamnă că suprafața pielii va avea exact aceeași valoare după spălare.Contactul cu apa și cu ingredientele formulei poate produce modificări temporare ale pH-ului de suprafață.Literatura arată că pH-ul cutanat poate crește după o procedură de spălare, inclusiv în anumite condiții în care se utilizează doar apă.Revenirea la valorile inițiale poate necesita timp, iar durata depinde de condițiile individuale și de produsul folosit.Acest lucru este relevant deoarece procesele enzimatice din stratul cornos sunt sensibile la mediul local.Prin urmare, simpla măsurare a pH-ului produsului înainte de utilizare nu poate descrie complet efectul său asupra fiziologiei pielii.
13. Cum evaluăm științific efectul unui cleanser asupra barierei cutanate?
Pentru a determina dacă un produs de curățare este bine tolerat, cercetarea dermatologică utilizează mai mulți parametri.Niciunul nu este suficient singur. Interpretarea se face prin corelarea măsurătorilor instrumentale cu evaluarea clinică.
13.1. Transepidermal Water Loss (TEWL)
TEWL măsoară cantitatea de apă care se pierde prin epiderm către mediul exterior.Este un parametru utilizat frecvent pentru evaluarea funcției de barieră.O creștere a TEWL poate sugera o funcție de barieră afectată, dar trebuie interpretată în raport cu condițiile de mediu, regiunea anatomică, aclimatizarea și protocolul de măsurare.
13.2. Corneometria
Corneometria estimează hidratarea stratului cornos prin măsurarea proprietăților electrice ale suprafeței cutanate.Poate ajuta la identificarea modificărilor de hidratare după utilizarea unui produs de curățare.Este important de reținut că hidratarea crescută imediat după spălare nu înseamnă automat că bariera este intactă.
13.3. Măsurarea pH-ului cutanat
Se utilizează electrozi specializați pentru măsurarea pH-ului suprafeței cutanate.Măsurarea poate fi realizată înainte și după utilizarea produsului, pentru a observa modificările și timpul de revenire.
13.4. Evaluarea eritemului
Eritemul poate fi evaluat clinic sau prin metode instrumentale, precum colorimetria și anumite sisteme de măsurare a eritemului.Este un indicator util al răspunsului cutanat, dar nu identifică singur mecanismul care a produs reacția.
13.5. Testul de aplicare controlată pe antebraț (FCAT)
Forearm Controlled Application Test este utilizat în cercetarea produselor de curățare pentru compararea toleranței cutanate.Permite evaluarea efectelor unor formule în condiții de utilizare controlate și comparabile.Studiul Hawkins și colaboratorii din 2021 este un exemplu relevant de utilizare a acestui tip de metodologie pentru investigarea relației dintre pH și toleranța produselor de curățare.
13.6. Testele de provocare iritativă
În cercetare pot fi utilizate protocoale standardizate de expunere repetată sau controlată, pentru a analiza potențialul iritant al unor ingrediente și formule.Sodium lauryl sulfate este utilizat în anumite modele experimentale ca agent de referință pentru iritație.Aceste teste trebuie interpretate în contextul protocolului și nu trebuie confundate cu utilizarea obișnuită a unui produs cosmetic.
14. De ce pielea poate deveni mai sensibilă la seruri și creme după curățare?
Un fenomen frecvent întâlnit în practică este apariția senzației de usturime la aplicarea produselor care anterior erau bine tolerate.
De exemplu, după spălare, o persoană poate simți înțepături la aplicarea:
- acidului hialuronic;
- niacinamidei;
- vitaminei C;
- retinoizilor;
- acizilor exfolianți;
- anumitor creme hidratante;
- produselor parfumate.
Nu înseamnă că toate aceste ingrediente sunt iritante.Înseamnă că toleranța unei substanțe depinde și de starea suprafeței cutanate pe care este aplicată.Dacă bariera este temporar afectată, pielea poate reacționa mai intens la stimuli chimici sau fizici.În plus, unele formule conțin solvenți, conservanți, parfumuri sau ingrediente active care pot produce senzații tranzitorii de disconfort la persoanele cu piele sensibilizată.Din acest motiv, evaluarea toleranței unui produs nu ar trebui făcută separat de restul rutinei de îngrijire.
15. Cum alegem un cleanser pentru pielea reactivă?
În alegerea unui produs de curățare trebuie analizate mai multe caracteristici.
1. Tipul și combinația surfactanților
Nu este suficient să identificăm un singur ingredient pe lista INCI. Contează combinația, concentrația și formula finală.
2. Capacitatea de curățare raportată la necesitatea reală
Un produs trebuie să îndepărteze impuritățile și reziduurile relevante, fără a produce o curățare excesivă.
3. Toleranța individuală
Pielea cu rozacee, dermatită atopică sau barieră compromisă poate necesita formule cu potențial iritant redus.
4. Absența parfumului, atunci când este relevantă
Pentru persoanele cu intoleranță la parfumuri sau cu suspiciune de alergie de contact, alegerea unui produs fără parfum poate fi utilă. Totuși, „fără parfum” nu garantează absența oricărui ingredient potențial iritant sau alergenic.
5. Capacitatea de clătire
Un produs care se îndepărtează ușor poate limita timpul de contact cu ingredientele de curățare.
6. Prezența ingredientelor de susținere a barierei
Unele formule includ umectanți, lipide sau agenți de condiționare care pot contribui la confortul cutanat.
7. Evaluarea produsului finit
Toleranța trebuie apreciată prin testarea formulei complete, nu doar prin analiza individuală a ingredientelor.
16. Cum ar trebui realizată curățarea pentru a limita reactivitatea?
Pentru a reduce riscul de iritație, curățarea trebuie să fie eficientă, dar proporțională cu nevoile pielii.
Recomandările generale includ:
- utilizarea apei călduțe, nu foarte fierbinți;
- folosirea unei cantități moderate de produs;
- evitarea frecării intense;
- respectarea instrucțiunilor de utilizare;
- clătirea corespunzătoare;
- evitarea spălării repetate fără o necesitate reală;
- uscarea prin tamponare, nu prin frecare;
- aplicarea ulterioară a unui produs hidratant bine tolerat.
În cazul pielii deja iritate, poate fi necesară simplificarea temporară a rutinei și reevaluarea produselor utilizate.Dacă apar reacții persistente, edem, prurit important, fisuri sau eritem accentuat, este indicată evaluarea dermatologică.
17. Implicații pentru procedurile profesionale de curățare facială
În practica dermatocosmetică, acest subiect are o importanță deosebită.Curățarea profesională trebuie adaptată stării funcționale a pielii, nu doar aspectului vizual sau tipului de ten.O piele care prezintă comedoane, exces de sebum sau textură neuniformă poate avea concomitent o barieră cutanată vulnerabilă.De aceea, prezența sebumului în exces nu justifică automat utilizarea unor produse de curățare foarte puternice.
Înaintea unei proceduri, este utilă evaluarea:
- nivelului de uscăciune;
- sensibilității la atingere;
- prezenței eritemului;
- descuamării;
- toleranței la produsele uzuale;
- utilizării recente de retinoizi sau exfolianți;
- existenței unor afecțiuni dermatologice cunoscute.
În timpul procedurii, alegerea produsului de curățare trebuie să țină cont de starea barierei.După procedură, pielea poate necesita o rutină simplificată, cu accent pe hidratare și protecția barierei, în funcție de tipul intervenției și de recomandările specifice.Un principiu important este că senzația de piele foarte curată, întinsă sau lipsită de orice urmă de sebum nu reprezintă un indicator al unei curățări corecte.O curățare eficientă nu trebuie să producă în mod intenționat senzația de piele care „scârțâie” sau de barieră lipsită de lipide.
18. Ce trebuie să reținem din literatura științifică?
Literatura arată că pH-ul este un factor relevant pentru fiziologia stratului cornos, dar nu poate fi utilizat ca unic predictor al toleranței unui cleanser.Studiile asupra surfactanților demonstrează că aceștia pot interacționa cu proteinele și lipidele cutanate, iar intensitatea interacțiunii depinde de structura chimică și de condițiile de utilizare.Cercetarea publicată de Hawkins și colaboratorii în 2021 este deosebit de relevantă deoarece arată că un produs formulat la pH-ul pielii nu este automat mai blând.În plus, datele privind pH-ul cutanat arată că spălarea poate produce modificări temporare ale mediului de la suprafața pielii, iar revenirea la valorile inițiale poate necesita timp.Prin urmare, evaluarea unui produs de curățare trebuie să includă mai mult decât valoarea pH-ului.Este necesară analiza formulei, a tipului de surfactanți, a capacității de clătire, a efectelor asupra barierei și a toleranței individuale.
Concluzie
Pielea poate deveni mai reactivă după curățare chiar dacă produsul are un pH apropiat de cel fiziologic, deoarece toleranța cutanată nu este determinată exclusiv de pH.Surfactanții pot interacționa cu proteinele și lipidele stratului cornos, pot modifica temporar proprietățile barierei și pot crește vulnerabilitatea pielii la stimuli externi.În anumite condiții, aceste modificări se pot manifesta prin usturime, senzație de arsură, eritem, uscăciune sau intoleranță la produsele aplicate ulterior.Alegerea unui cleanser trebuie să țină cont de formula completă, de tipul surfactanților, de starea barierei și de particularitățile individuale ale pielii.Un produs cu pH fiziologic nu este automat un produs blând. Iar o curățare corectă nu înseamnă eliminarea tuturor lipidelor de la suprafața pielii, ci îndepărtarea impurităților fără compromiterea inutilă a funcției de barieră.
